În dimineața asta m-am trezit copil. Hei, nu te speria, nu am băut nicio licoare magică, nu am întinerit peste noapte. Sunt tot ăla de ieri, chiar cu o zi mai bătrân. M-am trezit cu gândul la copilarie. Perioada aia a vieții când singura mea problemă era că nu îmi cumpăra mama o anumită machetuță. Ba nu, mint, mai era o problemă, nu aveam voie decât cel mult o înghețată pe zi. Acum nici nu mai știu ce gust are înghețata. Dacă văd o machetuță mă uit mirat și mă întreb oare chiar mă jucam cu așa ceva? Da, mă jucam! Și eram fericit cu cele câteva machetuțe ale mele. Așteptam cu nerăbdare vacanța de vară, când mă duceam la mamaia la țară.
Acum am uitat de toate astea. Și nu sunt doar eu, pun pariu că și tu, cititorule. O să zici că e normal și firesc, doar ăsta e cursul evoluției noastre pe pământ, și să știi că ai dreptate, dar nu în totalitate. Oricât ai fi de bătrân și încercat de greutăți, trebuie să scoți mereu la iveală copilul din tine, să te bucuri de viață, să zâmbești.
Eu, astăzi, m-am uitat la desene animate și pentru câteva minute m-am simțit iar copil.