În diminea?a asta m-am trezit copil. Hei, nu te speria, nu am baut nicio licoare magica, nu am întinerit peste noapte. Sunt tot ala de ieri, chiar cu o zi mai batrân. M-am trezit cu gândul la copilarie. Perioada aia a vie?ii când singura mea problema era ca nu îmi cumpara mama o anumita machetu?a. Ba nu, mint, mai era o problema, nu aveam voie decât cel mult o înghe?ata pe zi. Acum nici nu mai ?tiu ce gust are înghe?ata. Daca vad o machetu?a ma uit mirat ?i ma întreb oare chiar ma jucam cu a?a ceva? Da, ma jucam! ?i eram fericit cu cele câteva machetu?e ale mele. A?teptam cu nerabdare vacan?a de vara, când ma duceam la mamaia la ?ara.
Acum am uitat de toate astea. ?i nu sunt doar eu, pun pariu ca ?i tu, cititorule. O sa zici ca e normal ?i firesc, doar asta e cursul evolu?iei noastre pe pamânt, ?i sa ?tii ca ai dreptate, dar nu în totalitate. Oricât ai fi de batrân ?i încercat de greuta?i, trebuie sa sco?i mereu la iveala copilul din tine, sa te bucuri de via?a, sa zâmbe?ti.
Eu, astazi, m-am uitat la desene animate ?i pentru câteva minute m-am sim?it iar copil.
Răspunsuri la “Copilul din mine”
Lasă un răspuns
Cu totii cred ca ne intrebam chiar ne jucam cu o anumita jucarie?
eu sincer mi-as dori sa mai fiu copil,chiar daca ma batea mama ca eram neastamparata
daca nu ar fi micile problemele de zi cu zi si felul in care ma privesc toti pe strada cred ca m-as purta tot ca un copil pentru ca in sufletul meu tot copil ma simt.pacat ca ma tradeaza anii si fizicul