Acum două săptămâni a fost ziua mea. Când m-am trezit dimineață nu mă simțeam prea bine dar speram că soția o să-mi cânte “Mulți ani traiască…” și eventual o să-mi dea un cadou, dar ea nu mi-a zis nici măcar bună dimineața… Copiii și ei s-au așezat la micul dejun fără să mă felicite. Am ajuns foarte deprimat la birou, când am intrat pe ușă secretara plină de euforie mi-a zis:
- La mulți ani!…
M-am simțit un pic mai bine, măcar ea și-a adus aminte de ziua mea. Am lucrat normal și spre dezamăgirea mea nimeni din prieteni sau rude nu m-a sunat să mă felicite. Aproape de prânz, secretara a intrat la mine în birou și mi-a zis:
- Ce-ar fii să mergem să mâncam împreună?
I-am răspuns ca e cea mai bună propunere pe care am auzit-o toată ziua și am acceptat. Am ales un restaurant intim unde am mâncat bine, am băut câte un șpriț și ne-am distrat de minune. În mașină, în drum spre birou ea mi-a zis:
- Într-o asemenea zi, de ce să ne mai întoarcem la birou, mai bine vino la mine acasă să continuăm să ne distrăm!…
- Bine! am zis… Hai! Şi aşa mai bem câte un păhărel… Odată ajunși în apartamentul secretarei mi-a zis:
- Sper că nu te deranjează dacă am să mă fac mai comodă….
- Nuuuu, nicio problemă! i-am răspuns, iar în sinea mea mă gândeam că o să fie o experiență interesantă. Ea a intrat în dormitor și după câteva clipe a ieșit… dar cu un un tort imens cu lumânări, urmată de soția mea, copiii, prieteni și rude cântând în cor: “MULȚI ANI TRAIASCĂ…” iar eu stăteam ca un idiot doar în chiloți, în mijlocul sufrageriei…
Asta e motivul pentru care am dat-o afară pe scârba asta de secretara… Cu sentimentele nu se joacă nimeni!