Descarci muzică de pe net, o bagi în dosarul cu muzică nouă, pornești uinampul, încarci melodiile pe care abia le-ai descărcat, pui căștile alea bune pe urechi și-ți zici că o să te relaxezi câteva minute după o zi grea de muncă, ascultând puțină muzică de calitate. Pe dracu! Cineva, cu mai mult timp liber s-a gândit că dacă tot îți dă muzica moca, ar fi bine să pună pe la secunda xx o mică (mare, de fapt!) reclamă de tot căcatu’. Uite-așa te trezești cu o reclamă neinteresantă și supărătoare în mijlocul melodiei, tocmai pe când începeai să zici că-i faină melodia.
Asta e muzică stricată! Bineînțeles, aceeași muzică stricată o asculți și de la radio. Melodiile alea personalizate, în care Gigel Cântărețul a schimbat puțin versurile, ca să se potrivească mai bine cu un Radio Șanț trântit exact în partea a mai miștoacă din empeharumul difuzat pe multe frecvențe…