Urmează un post în urma unui brainstorming, un răspuns la atacurile mai mult sau mai puţin politice în ceea ce priveşte rezultatul alegerilor prezidenţiale. Pentru că ne-am săturat de scandal, pentru că ne e scârbă de ce scoate la iveală alegerea unuia sau altuia.
Eu aveam şase ani şi-un pic. Era iarnă, dar nu aveam zăpadă. Tata a trebuit să meargă nu-ştiu-unde, iar la plecare mama se uita la el de parcă nu era convinsă că o să-l mai vadă. Eram prea mic să înţeleg despre ce era vorba şi termeni precum comunişti, securişti îmi făceau totul să pară foarte complicat. Era Revoluţie.
Eu, Crystal, cu un an mai mare, an care nu făcea nicio diferenţă în ce priveşte înţelegerea acestor noţiuni, mă aflam la ţară, la bunici, având ca sursă de informaţii un jalnic aparat de radio care difuza Radio Romania Actualităţi, dacă nu mă înşel prea tare. Au trecut totuşi douăzeci de ani de atunci. Aşa am aflat când a început revoluţia la Braşov. Nu prea pricepeam eu ce-i aia revoluţie, dar din tonul vocii prezentatoarei şi din faptul că se vorbea de răniţi şi de morţi, am înţeles că e ceva grav.
Abia mai târziu am înţeles. Sau am crezut că am înţeles. De ce a fost revoluţia? Aşa cum spunea cineva într-un comentariu, foarte întemeiat de altfel, noi, generaţiile din ’80 încoa’ ştim de Revoluţie din poveşti, din spusele părinţilor şi din ce am putut înţelege la vârsta aia. Nu mare lucru, vă asigur. Revoluţia a început pentru că oamenii nu mai răbdau să stea ore întregi la cozi interminabile pentru a cumpăra 3 ghiare de pui, pentru că erau sătui de salam cu soia, pentru că vroiau libertate. Libertatea de a vorbi, libertatea de a alege ce să pună copiilor pe masă, libertatea să spună bancuri politice fără teama că cei cu ochii albaştri i-ar putea turna la Secu’ şi ar putea termina ziua la o porţie zdravănă de ciomageală. Pentru libertatea de a vota. Da, nu exista această libertate înainte de Revoluţia din ‘89. Oamenii, poporul român avea de ales între Ceauşescu şi…Ceauşescu. Da, pentru a vota s-au luptat oamenii atunci şi e un drept pe care l-am obţinut în schimbul a peste 2000 de vieţi. Ce facem noi astăzi, la doar 20 de ani de când mulţi tineri şi-au dat viaţa pentru ca noi să fim liberi? Stăm acasă. Nouă nu ne pasă de ţară, nu ne pasă cine ne conduce, nu ne pasă că au murit mii de oameni pentru ca noi să putem vota liber şi pe cine vrem noi. De-asta îi felicit pe cei din Diaspora, pentru că au venit în număr atât de mare la secţiile de votare, chiar dacă au venit de la zeci sau poate sute de kilometri depărtare şi au stat multe ore la cozi în ploaie, vânt… Îi felicit, pentru că, deşi sunt la mii de kilometri de ţară, au arătat că le pasă de ceea ce se întâmplă aici.
De la faţa locului, eu, Crystal, vă pot spune că, românii care au votat în străinătate, nu au fost frustraţi că au stat şi şase ore la coadă în ploaie şi în frig să voteze, indiferent că au votat cu Băsescu, Geoană, Antonescu sau Bugs Bunny. Puţin contează! Au mers cu maşina poate sute de kilometri pentru că în toată Franţa au fost vreo cinci secţii de votare, dacă nu mă înşel. În Paris a fost una singură, la Ambasadă. Îmi pare tare rău că nu am făcut poze, v-aş fi arătat dovezi. În primul tur, eu am votat la ora 20, când, dupa mine, mai erau cel puţin 200 de persoane. Nici nu ştiu dacă au reuşit să voteze toţi. Care din voi, cei de acasă, aţi merge, de exemplu, până în Făgăraş, nu mai departe, sa votaţi? Care ar sta la coadă trei, patru ore doar să pună o ştampilă? Fără pomeni electorale şi spectacole cu Fuego sau mai ştiu eu cu cine din partea PD-L sau PSD sau UDMR? Fără autocare puse la dispoziţie să te ducă/aducă la/de la secţia de votare? A? Câţi aţi fi făcut asta? Câţi aţi fi mers şi la al doilea tur de scrutin ştiind că aţi stat 6 ore la coadă în stradă, în ploaie şi frig, la primul scrutin? Câtora dintre voi v-ar fi păsat că poate votul vostru poate face diferenţa? Am uitat că neexprimându-ne votul, nu avem de ce ne plânge, nu am făcut nimic să schimbam situaţia. Şi iată că, de data asta, diaspora a schimbat situaţia. De ce? Pentru că ne inseresează ce e acasă, pentru că România e acasă pentru noi, ăştia plecaţi. Şi dacă se întampla invers, să câştige Geoană cu ajutorul Diasporei, eram la fel de mândră că am fost la vot şi că românii au votat în număr foarte mare, chiar dacă nu l-am votat pe el. Organizarea la al doilea tur a fost fără cusur, a fost asigurat un flux continuu la cabinele de vot, totul s-a mişcat foarte repede, nimeni nu a plecat cu ştampila acasă, preşedintele secţiei de votare nu a lipsit. Nu se poate compara o secţie de votare din ţară cu una din străinătate. Care a fost prezenţa la vot în ţară? A, şi românii plecaţi nu au votat în necunoştinţă de cauză. Pot să vă spun un lucru sigur, nici Băsescu, nici Geoană nu sunt responsabili de criza economică. Asta au înţeles cei din Diaspora.
Îi felicit pe românii plecaţi, pentru că, deşi sunt la mii de kilometri de ţară, au arătat că le pasă de ceea ce se întâmplă aici. Ce le oferim noi în schimb? Ură şi dispreţ, pentru că voturile lor au avut puterea să facă diferenţa între cei doi candidaţi din turul II, pentru că l-au lăsat pe Geoană să se bucure ca un copil şi să adoarmă cu gândul că a câştigat alegerile, apoi dimineaţă i-au şoptit la ureche ‘ţeapă, prostănacule!’. Ne pare rău că au şi cei din Diaspora drept de vot, ne băgăm unghia-n gât că nu a ieşit Gioală câştigător, dar uităm că ei sunt tot români, uităm că ei sunt fraţii, părinţii, soţii, verişorii, prietenii noştri, uităm că primim bani de la ei ca să ne putem plăti facturile, să avem cu ce ne lua câte un lucru în casă, sau chiar de mâncare.
Ruşine nouă! Felicitări Diaspora!